12-15 decembrie
PROTESTUL de la pastorul László Tőkés , etapa premergătoare Revoluției
16-20 decembrie
REVOLTA TIMIȘORENILOR — prima etapa a Revoluției
16 decembrie
– blocarea tramvaielor în Piata Maria și declanșarea revoltei populare
– formarea coloanelor de protestatari care au mărșăluit pe străzile Timișoarei până noaptea târziu, pentru a da semnalul trezirii poporului și chemarea la lupta împotriva regimului totalitar comunist-securist-ceaușist
17 decembrie
– regruparea protestatarilor și a fortelor de represiune și începutul luptei stradale, inegală, dintre aceștia
19 decembrie
– primele semne de revoltă a muncitorilor din întreprinderile timișorene și intervețtia de la ELBA
20 decembrie
– Eșecul revoltei în urma negocierilor de la județeana de partid timiș cu reprezentanții la vârf ai guvernului ceaușist,
20 – 25 decembrie
REVOLUTIA FDR-ului, organizată în Piața Operei din Timișoara
20 decembrie
– în urma esecului revoltei populare s-a declansat revolutia FDR-ului, prin:
– Regruparea protestatarilor în clădirea Operei din Timișoara
– înființarea, în ilegalitate, a FDR-ului
– declararea orașului liber de comunism
– declanșarea grevei generale
– elaborarea Proclamației FDR-ului din 20/21 decembrie
21 decembrie
– prima victorie a FDR-ului prin dejucarea planului de lichidare a noastră după scenariul viitoarelor mineriade, de data aceasta în rolul minerilor fiind gărzile patriotice venite din tara. În conformitate cu strategiile militare „o victorie este cu atat mai mare cu cat numarul morților și răniților este mai mic”.
22 decembrie
– a doua victorie determinata de FDR și realizaăa de camarazii din Bucuresti: fuga soților Ceausescu din cladirea în care era centrul puterii CC al PCR
– redeschiderea postului Radio Timișoara
Deoarece în tara nu exista alta platforma-program a revoluției cunoscuta până în 23 decembrie 1989, consideram ca toate revoltele incepute inainte de 22 decembrie 1989 ora 13,00 au fost declanșate la îndemnul și pentru susținerea revoluției FDR-ului de la Timișoara și le consideram parte integrantă din revolutia FDR-ului, la fel ca și revolta timișoreana din 16-20 decembrie 1989, care a generat revoluția.
23-25 decembrie
– stabilirea principiilor de colaborare și cooperare ale FDR-ului cu noile structuri ale puterii administrative centrale de la București
– constituirea comitetului FDR care să negocieze și să formeze noile conduceri interimare ale instituțiilor administrative ale județului și municipiului, respectiv noul Consiliu Județean Timiș și noua conducere a Primăriei Timișoara
25 decembrie 1989 – 09 februarie 1990
Finalizarea revoluției FDR-ului din Timișoara
25-26 decembrie
– prima tentativa de eliminare a membrilor FDR din Consiliului Județean Timiș, urmată de primele alegeri libere din Romania, care s-au realizat în Timișoara concomitent cu predarea armelor de către luptătorii timișoreni din decembrie 1989, finalizate prin alegerea și definitivarea Consiliului Județean Timiș
27-28 decembrie
– alegerea Consiliului Municipal Timișoara în conformitate cu Decretul-Lege numărul 2 din 27 decembrie 1989
29 decembrie
– Ca urmare a insistențelor FDR-ului, CFSN-ul elaborează Decretul-Lege nr 8 din 29-30 decembrie, pe care-l considerăm o noua victorie a Revoluției, istoricii vor aprecia cat este datorat și FDR-ului
7 ianuarie 1990
– reorganizarea Consiliului Județean Timiș sub noua denumire Consiliului Județean Timiș al FSN
12 ianuarie 1990
– prima tentativă de eliminare a membrilor FDR din Consiliului Județean Timiș al FSN, cu ajutorul conducerii Garnizoanei Timișoara, a generat demisia președintelui Consiliului Județean Timiș al FSN Lorin Ioan Fortuna
13 ianuarie 1990
– scoaterea „specialiștilor” militari din Consiliului Județean Timiș al FSN, reorganizarea și completarea lui în urma demisiei președintelui Consiliului Lorin Ioan Fortuna, schimbări validate în plenul ședintei Consiliului Județean Timiș din 20 ianuarie
29 ianuarie 1990
– FSN-ul s-a dovedit a nu fi un aliat loial prin alegerile ilegale organizate cu sprijinul grupului „cetățenesc” format la sediul ziarului „Renașterea bănățeană” (continuatorul oficiosului de presa al partidului comunist „Drapelul Rosu”), cu ajutorul conducerii Garnizoanei Timișoara și a „noilor” comitete FSN create s-a reușit eliminarea membrilor FDR din Consiliului Județean Timiș, dar era prea târziu.
1-9 februarie
– FDR-ul militează pentru înființarea CPUN-ului; istoricii vor aprecia cât se datorează acest lucru FDR-ului
9 februarie
– Frontul Democratic Român se autodesființeaza, considerand ca prin schimbarea efectiva a sistemului politic, trecerea de la sistemul totalitar ceaușist-bolșevico-securist mascat sub umbrela utopiei comuniste la sistemul democratic pluripartid, obiectivul principal al Revoluției FDR-ului s-a îndeplinit.
Și totusi se constituie legal Frontul Democrat Roman!
În urma acestei hotărâri, membrii Frontul Democratic Român se poziționează în 3 grupări cu opinii diferite:
Prima susține autodesființarea și nelegalizarea lui considerând că trebuie să rămână un partid curat, neimplicat și necompromis politic fiind simbolul Revoluției Autentice din România.
A doua grupare susținea autodesființarea în urma legalizării lui, susținând că trebuie să rămână un partid curat, neimplicat și necompromis politic fiind simbolul Revoluției Autentice din România, dar FDR-ul nelegalizat este inexistent și, într-un moment favorabil, securiștii pot să-l compromită, sa-l facă uitat în memoria colectivă a românilor și să-l șteargă din istorie.
A treia grupare considera că trebuie continuată lupta politic chiar dacă obiectivul principal al Revoluției FDR-ului s-a îndeplinit. Se constituie legal Frontul Democrat Român cu sprijinul membrilor din a doua grupare. Rezumat realizat de studenta Andrada Iovanovici și Ing. Dragos Gabriel Burtan pe baza studiilor și cercetărilor documentare cuprinse în monografia Frontului Democratic Român intitulată Rolul Frontului Democratic Român în cadrul revoluției romane din decembrie 1989, al cărei coordonator a fost profesorul universitar Lorin Ioan Fortuna, lucrare avizata de Academia Română prin Consiliul științific al IRR-ului.