Categorie: Vocile Revoluției

În anul 1989 lucram la o autoservire cu mâncare Oltul, din Piața Sinaia. În 17 decembrie, pe când eram in timpul serviciului, am văzut că sunt sparte vitrinele de un grup de persoane care manifestau pe stradă. Ne-am speriat din cale afară si ne-am refugiat la locatarii din curtea din spatele autoservirii unde am stat

Nu cred că România nu este pe un drum bun așa cum ne-am fi dorit să fie când am ieșit în stradă în acel decembrie sângeros. Azi ne bucurăm de libertatea de a călători, dar degeaba ai această libertate dacă situația financiară precară a majorității românilor te ține tot în casă sau pe lângă casă

Au trecut mai bine de 30 de ani de la revoluție, iar pentru cei care am pierdut pe cineva, nu au fost ani ușori. Am trăit mult cu speranța că, odată și odată, voi afla cine mi-a împușcat soțul, cine mi-a lăsat copilul fără tată… Da, soțul meu, Virgil Nemoianu, inginer, la numai 31 de

Cu dl. Ioan Bânciu, vicepreședinte al Asociației „Memorialul Revoluției” Timișoara Hai să ne întoarcem puțin în timp. Unde lucrai în anul 1989 ? Mă aflam în Timișoara și lucram în vremea aceea la „Ambalajul Metalic Timișoara”. Încă din anii ’70, a fost primul meu loc de muncă, după mai multe școli făcute, cum a fost

După 30 de ani de la revoluție sunt foarte indignată de felul în care s-a desfășurat aflarea adevărului despre revoluție. O altă mare supărare este faptul că noi, urmașii care am suferit cel mai mult, suntem cei mai batjocoriți și umiliți de persoane care nu au avut de-a face cu revoluția din 1989 și acum

Neterminată! Cei care au murit au dorit libertate și dreptate pentru noi, cei care am rămas, dar acest lucru nu s–a întâmplat. Libertatea o primim doar dacă la fel ca și atunci respectăm „legile” date de cei care i-au ucis în 1989: să plecăm capul, să tăcem din gură că poate ni se întâmplă ceva

După 30 de ani de la revoluție, cum văd eu orașul în care trăiesc : un oraș frumos, dar cu puține parcuri, parcări insuficiente, prea aglomerat, poluat,  fabrici multe dar cu patroni ce se poartă cu angajații ca și cu negrii pe plantație. După 30 de ani noi încă nu știm cine a tras în

Subsemnatul, Ciobanu Dorinel Claudiu, domiciliat în Timișoara având calitatea de copil al Eroului Martir Ciobanu Constantin, posesor al Certificatului de urmaș cu seria UEM-C nr.00073, doresc să vă aduc la cunoștință următoarele traume trăite de mine în cei 30 de ani de la moartea tatălui meu. După moartea tatălui meu, viața mea s-a schimbat în