8,00
Toate întreprinderile din oraş au ieşit în stradă şi manifestează, ocupând în special spaţiul în faţa Comitetului Judeţean al PCR, spaţiul din faţa Catedralei, Piaţa Operei şi în alte locuri. Strigă: „Jos Ceauşescu!”, „Jos dictatorul!” şi „Azi în Timişoara, mâine în toată ţara!”. Numărul manifestanţilor este de zeci de mii. Organele locale au cerut insistent să se folosească Armata, Ion Coman refuzând categoric. (Coman 1, 1990; Rado, 2013, p. 14)
9,40
Ioan Savu se află în curtea Întreprinderii de Detergenţi şi vede venind coloana dinspre Optica, Electrotimiş, IAEM. Se alătură acesteia. Propune ca lozincile să se strige sacadat pentru a fi auzite. La Fabrica Banatul şi la Abator au dat peste coloane de militari, dar care s-au retras (Suciu şi Bogdan, 2011, p. 403).
11,00
Cu aprobarea generalului Vasile Milea, generalul Ştefan Guşe repetă ordinul de interzicere totală a uzului de armă şi permite manifestanţilor să se deplaseze pe arterele principale din oraş. Până la ora 12 militarii sunt retraşi, cu mici excepţii, din central oraşului (Duţu, 2010, p. 119)
Fără a primi vreun ordin, din proprie iniţiativă, lt.-col. Atudoroaie a dat ordin ofiţerilor Serviciului II să se retragă din unităţile economice şi să vină la sediul inspectoratului. Şi-a dat seama că Revoluţia a învins (Rado, 2013, p. 157).
12,00 – 13,00
Sosesc demonstranţii în faţa sediului Comitetului Judeţean de Partid (Mihalache 2, 1990). Se apreciază că numărul manifestanţilor este de 50 – 70.000 (Balint, 2007, p. 85).
13,00
Coloana venită dinspre zona Gării de Nord ajunge în faţa Catedralei. Mulţimea se opreşte câteva minute, pomenindu-i pe cei morţi. (Milin, 1990, p. 121).
În zonă ajunge şi coloana venită din Calea Buziaşului. În faţa Primăriei o formaţie militară le barează drumul cu armele îndreptate spre ei. Puhoiul de lume nu poate fi oprit, militarii cedează şi se retrag. (Suciu şi Bogdan, 2011, p. 406).
13,00-13,15
Forţele militare din faţa Primăriei se retrag pe bulevardul Victoriei. (Milin, 1990, p.121). O parte se retrage în clădirea cinematografului Capitol. (Medeleţ şi Ziman, 1990, p. 21-22)
13,30
Lorin Fortuna, urmat de alţi demonstranţi, pătrunde în clădirea Operei (Suciu şi Bogdan, 2011, p. 58).
14,00
Constantin Dăscălescu şi Emil Bobu ajung la Comitetul Judeţean de Partid (Bălan 3, 1990; Rado, 2011, p. 19). Ora exactă este controversată, sursele plasând sosirea între 13,00 şi 14,40.
14,10
Încep cuvântările din balconul Operei. În piaţă sunt aproximativ 100.000 de oameni. (Milin, 1990, pp. 128-129)
14,40
O primă formulă de comitet de acţiune este: Lorin Fortuna – preşedinte, Claudiu Iordache – secretar, Nicolae Bădilescu şi Traian Maria – membri (Balint, 2007, p. 84). Lorin Fortuna citeşte de la balcon lista primului comitet: preşedinte Lorin Fortuna, vicepreşedinte Eustaţiu Cornel, secretar Claudiu Iordache, membri: Ciura Alexandru, Chiş Ioan, Vrăneanţu Traian, Florescu Viorel, Bădilescu Nicolae, Munteanu Mihaela, Săsăran Gruia, Simioana Gheorghe, Buhăianu Dinu, Predonean (?) Adriana, Dunca Romeo (Oşca, 2010, p. 167)
14,50
Se organizează sistemul de apărare al revoluţionarilor din clădirea Operei, condus de Sorin Oprea. La etajul superior o nouă gardă este condusă de Ioan Curuţiu (Balint, 2007, p. 84).
15,30
Este trimisă din partea Biroului Executiv al FDR de la Operă, o primă delegaţie la Comitetul Judeţean de Partid, delegaţie compusă din Bădilescu şi Adrian Sanda (Oşca, 2011, p. 203).
17,00
Se trimite la Consulatul Iugoslav o listă de aproximativ 20 de persoane, conducerea FDR, pentru a fi transmisă în exterior. Lista, în două exemplare, a fost trimisă cu două delegaţii diferite, una condusă de Adrian Misarăş, şi a doua de Beni Oprea (Milin, 1997, p. 113).
18,00
Sunt eliberaţi o parte din cei arestaţi (Duţu, 2010, p. 124).
18,15
Sunt chemaţi doi oameni din popor pentru a dialoga cu şefii de la Bucureşti. Ioan Savu spune că trebuie să fie o delegaţie semnificativă formată din 8 – 13 oameni. Au format ad-hoc o delegaţie, la început formată din cinci oameni, şi au urcat în sala de şedinţe a Comitetului Judeţean de Partid (Suciu şi Bogdan, 2011, p 408-411). În ceea ce priveşte componenţa delegaţiei aceasta diferă în funcţie de sursele de informare. Astfel după Balint era formată din Ion Marcu, Sorin Oprea, Petre Petrişor, Ion Savu, Adela Săbăilă, prof. Muregan Socaciu Virgil, Petru Boroşoiu şi Valentin Vinter (Balint, 2007, p. 86). După Ocşa, în componenţa ei erau Ioan Savu, Petre Petrişor, Ion Marcu, Ion Curuţiu, Petru Hurezan, Cornel Eustaţiu, Marin Pisică, Sorin Oprea, Petru Boroşoiu, Ion Săsăran, Victoria Vasoi, T. Barna, Rodica Stima, Ion Monoran, Nicolae Vârlan, Aurel Ghilea (Oşca, 2011, p. 178). Milin susţine că Sorin Oprea urcă împreună cu 13 – 18 persoane în sala de şedinţe de la etajul I. El i-a cerut lui Dăscălescu demisia. (Milin, 1990, p. 132).
19,00
Reprezentanţii revoluţionarilor ies în balcon din când în când să se vadă că nu au păţit nimic (Milin, 1990, p. 132).
Se citeşte lista de revendicări a Comitetului cetăţenesc, impusă în discuţiile cu prim-ministrul Constantin Dăscălescu:
- Demisia Preşedintelui Ceauşescu
- Demisia Guvernului
- Alegeri libere
- Înfiinţarea unei comisii de anchetă pentru lămurirea evenimentelor de la Timişoara
- Tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi
- Punerea imediat în libertate a deţinuţilor politici
- Cine a dat ordin să se tragă la Timişoara?
- Restituirea morţilor familiilor pentru a fi îngropaţi creştineşte.
- Apariţia în aceeaşi seară la TVR a lui Ceauşescu pentru a informa opinia publică despre situaţia reală de la Timişoara.
- Libertatea presei.
- Libertatea radioului şi a televiziunii.
- Reforma învăţământului (Oşca, 2011, 162).