Lucian Vasile Szabo
Revoluția română din 1989, începută la Timișoara în 16 decembrie, are câteva particularități în ceea ce privește modul de relatare. Pe plan intern, presa comunistă a ignorat total mișcarea de protest de la Timișoara, iar atunci când a făcut referire la evenimente a susținut total poziția lui Nicolae Ceaușescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, omul care conducea țara cu mână de fier. Acesta a avut o intervenție radiotelevizată, miercuri seară, în 20 decembrie 1989, preluată de presa scrisă centrală și locală de a doua zi, atitudinea fiind cea de înfierare a celor ieșiți în stradă pentru a-și cere drepturile. România fiin o țară izolată mediatic de către propriii conducători, mass-media internațională a putut cu greu să culeagă informații despre evenimente. Jurnaliștii străini au făcut eforturi deosebite, astfel că știri despre revolta de la Timișoara au apărut chiar de luni, 18 decembrie 1989, mulți români fiind deja cu urechea lipită de radiouri, pentru a asculta Europa Liberă ori alte posturi.
În preajma Revoluţiei, presa timișoreană de informare era concentrată într-o clădire aflată foarte aproape de Comitetul Judetean al PCR, iar cea culturală într-un spațiu de lângă Magazinul Bega. La Timişoara apăreau cotidianele Drapelul roşu (în limba română), Szabad szo (în maghiară), Neue BanaterZeitung (germană), săptămânalul Banatske Novine (în sârbă) şi săptămânalul literar Orizont. Tot revistă de cultură era Knijevni Život, în limba sârbă. Ocazional, de câteva ori pe an, apărea revista Forum studenţesc, aceasta având un supliment anual intitulat Paradox, dedicat literaturii science-fiction. Tot o dată pe an, sau mai rar, apărea revista (fanzinul) Helion, o altă publicație populară dedicată genului SF. La Timișoara existau corespondenți teritoriali pentru principalele publicații centrale și pentru Radioteleviziunea Română, cum se intitula în epocă. Aici funcționase Studioul Teritorial de Radio Timișoara, însă fusese închis, alături de celelalte studiouri din țară, prin ordinul din 12 ianuarie 1985.
Publicaţia cu cel mai mare impact era Drapelul roşu, organ al comitetului judeţean Timiş al PCR şi al Consiliului Popular Judeţean. Ziarul apărea în patru pagini mici (uneori, duminica, în opt pagini), corp de literă tipografică opt sau chiar şase, adică unul foarte mic. Paginile întâi erau dominate de obicei de materiale privind faptele şi gândirea tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Paginile din mijloc conţineau materiale pe teme locale şi continuări. Aici era înghesuită de obicei nepolitizata rubrică de sport. Pagina a patra cuprindea sumare ştiri externe, precum şi mica publicitate.
Drapelul roşu de vineri, 15 decembrie 1989, pagina întâi: „În prezenţa tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Lucrările sesiunii Marii Adunări Naţionale”. Se adaugă articolul „Lichidarea stocurilor supranormative”, având supratitlul „Imperativ economic prioritar”. Acest număr este mai diversificat, căci, în pagina a doua, putem citi articolul „Pentru ca localităţile să fie tot mai dezvoltate, mai înfloritoare” (a se remarca foerma căznită a acestui titlu!). pe lângă rubricile de sport şi timp liber, remarcăm două texte critice. Primul este un răspuns de la ICRAL, pentru că nu-şi făcea treaba la Şcoala populară de artă. Al doilea chiar poartă menţiunea „Notă critică”, urmată de supratitlul „la Trustul SMA se impune”, urmat de titlul „Mai multă răspundere faţă de învăţământul agrozootehnic de masă”. Pagina a treia are articole tot despre comunişti şi agricultură, plus ceva ştiri neutre. Pagina a patra cuprinde ştiri externe cuminţi şi mica publicitate.
Conform ziarului Drapelul roşu de duminică, 17 decembrie 1989, evenimentele din ziua precedentă, din dreptul Bisericii Reformate, din Piaţa Sf. Maria şi din alte locuri din oraş, nu au existat! În locul demonstraţiei de solidaritae cu pastorul Tőkes László şi al confruntărilor cu forţele de represiune aflăm că am primit un „Puternic imbold la muncă spornică, de calitate, pentru continua înflorire a patriei socialiste”! Se mai vorbeşte de faptul că exportul are prioritate absolută, iar Pomul de iarnă şi revelionul erau sărbători ale bucuriei pentru marile împliniri (socialiste, desigur!). Mai aflăm şi că secretul izbânzii este munca,ordinea şi disciplina. Ziarul de miercuri, 20 decembrie, este făcut pe acelaşi calapod, cu vizita de prietenie a lui Nicolae Ceauşescu în Iran şi perspective luminoase pentru noua…revoluţie agrară[1]. Nimic despre adevărata Revoluţie, declanşată în urmă cu patru zile! Nicio referirte la faptul că duminică, în 17 decembrie, tancurile şi TAB-urile fuseseră scoase în oraş, că existau
(va urma)
Notă: Fragmentul face parte din articolul cu
același titlu apărut în volumul Timișoara
— 30 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, apărut la Editura
Universității de Vest, într-un parteneriat Universitatea de Vest cu Fundația
Națională a Revoluției din Decembrie 1989 – Timișoara, (coordonator: Marcel
Tolcea).
[1] Lucian-Vasile Szabo, Jurnaliști, eroi, teroriști, Editura Partoș, Timișoara, 2009, p. 26.