Blogul tuturor asociațiilor de revoluționari
din Timișoara

Timișoreni care au fost în stradă în 16 decembrie 1989

Transcrierea unei emisiuni la Tele Europa Nova din 2016

Victor Cerb

            Ideea a pornit de la Tőkés ca lumea să se răscoale. Adevăratul sens al cuvântului nu s-a cunoscut atunci.

Ioan Dolca

Cineva care era în fața ușii cu o căciulă, mai brunețel cu mustață, a dat un ton și chestia aia mie mi-a ridicat moralul că ceva se va întâmpla. A strigat „Libertate părintelui” și de la libertate părintelui până la libertate fără părinte nu a fost decât un pas. S-a trecut de la problemele pastorului la problemele noastre. Nu s-a mai strigat libertate părintelui, s-a strigat doar libertate.

Titus Suciu, scriitor

La restaurantul „Cina” se găseau doi prieteni de-ai noștri în compania altor doi, deci erau patru inși. Și e vorba de Daniel Zăgănescu, Ion Monoran și încă doi prieteni de-ai lor. Vorbeau, era o zi caldă, de fapt toată perioada aia până pe 22 a fost un timp primăvăratic. Gândesc, cred că era cu totul altceva, dacă  că ar fi fost ploaie, vânt, frig, dar a fost timp primăvăratic. Aceștia stăteau în grădină la o bere și la un moment dat niște vuiete. S-au uitat în dreapta în stânga ce se întâmplă. Unul dintre ei a spus „păi mă de ieri, de vineri, stau acolo la „Maria” niște cetățeni, probabil că tot ei sunt și scandează ceva” „păi haida să vedem ce se întâmplă acolo”, asta a fost propunerea lui Daniel Zăgănescu. Și au pornit, au ajuns acolo la „Maria” în momentul în care erau deja foarte, foarte mulți oameni, o mulțime de ordinul a două-trei mii și norocul a fost că cel care a avut ideea a fost poetul Ion Monoran.

Ion Monoran a zis „suntem puțini, totuși hai să fim și mai mulți” și atunci s-a pus în fața primului tramvai. Până atunci tramvaiele treceau încet, dar el s-a pus în fața unui tramvai și au coborât toți. Încet, încet mulțimea a devenit ceea ce numim masă critică. Și următorul pas care a transformat mișcarea aia de simpatie în cu totul altceva a fost prestația lui Daniel Zăgănescu. Și acum sunt impresionat de ceea ce a făcut. Daniel Zăgănescu s-a urcat pe scările unui tramvai și s-a adresat mulțimii. Cea mai grozavă formulare care a creat și încredere și a fost și  stimul. A spus „mă numesc Daniel Zăgănescu, nu mi-e frică de Ceaușescu, strigați cu mine Jos Comunismul!”. Prima frază a creat o stare de uluire și după aceea da, jos  Ceaușescu, jos Ceaușescu.

Ioan Dolca

După ce s-a oprit un tramvai s-au oprit și celelalte și automat oamenii veneau, probabil tot din curiozitate. Și atunci eu ca individ am avut putere și forță într-un grup mai mare. Automat asta i-a împins și pe ceilalți care aveau treburile lor, mergeau acasă sau veneau de la servici, asta i-a blocat acolo, unitatea comună.

Vuița Bojidar

            În jurul orei 2 aud pe stradă „români veniți cu noi, români nu fiți lași”. La auzul acestora m-am uitat și am văzut coloana de manifestanți care au trecut pe strada Timiș cotind înspre piața Dacia. M-am dus spre un bloc care ducea  înspre sud-vest și am strigat „Jos Ceaușescu!”, dar imediat am fugit de acolo și am ajuns la capătul celorlalte blocuri și am coborât jos și m-am dus în piața Dacia. Dar cum am luat colțul m-a oprit un om îmbrăcat în militar și am văzut două camioane cu prelate unde erau nu militari simpli, toți erau bronzați, cu fețele alungite, se vedea că erau antrenați. Am intrat în piața Dacia și am scandat cu mulțimea. Pe cine am observat lider al acestei manifestații era un tip cu barbă, care s-a suit pe mesele acelea de beton din piața Dacia și pe care noi l-am renumit actor. Eram convinși că este actor la teatru din Timișoara, când colo după aceea  constat că este Petre Moroșoiu.

Ioan Dolca

Adunându-ne mai mulți deja se auzea că vor veni reprezentanții primăriei și a venit și miliția. Asta ne-a enervat. Ne-au provocat prin simpla prezență. Nu ne-au împușcat, dar cordonul lor care îl protejau pe primar, nu știu cine a venit atunci, aia ne-a enervat.

Dumitru Cizmaru

M-am întors către „Maria” și am văzut la librărie că ardea focul, dăduse foc la cărți. Și momentul în care au zis la soldați porniți motoarele am făcut stânga împrejur și am aruncat piatra în parbriz. S-a spart, au sărit jos împreună cu alții, iar noi am aruncat echipamentul care-l aveau în partea spre vapor, în Bega.

A consemnat Alina Bânciu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *